
Surprinzător, puținele reacții avute la articolul anterior au fost pozitive. Probabil că nu am început să vorbesc încă de alții, ci doar de mine însumi, încă nu am atins credințele mai adânci, considerate și mai tabu poate, decât sexualitatea: religia, politica, tradițiile, dar o să ajungem și la ele în alte capitole.
Deoarece nu doresc să folosesc de fiecare dată ghilimelele când vorbesc de corpul meu la persoana I și să mă disociez mereu de acesta privindu-l ca din afară (ca pe o haină ce o îmbrac, un costum spațial de explorare a acestei realități), o să păstrez limbajul convențional.
Joaca era scopul vieții noastre și cred că așa ar fi trebuit să rămână toată viața, deoarece suntem cu toții copiii lui Dumnezeu, chiar și acum la maturitate. Chiar dacă se schimbă jocurile și jucăriile, iar acestea devin tot mai complexe, cred că esența ar fi fost bine să rămână bucuria de a le juca, să nu ne mai luăm atât de tare în serios. În realitate și maturitatea este un joc, ne jucăm de-a seriozitatea, de-a responsabilitatea, de-a greutățile, de-a părinții, de-a boala, de-a moartea.
Iarna în zona batalelor, dar și în albia râului, între râpa dinspre Câmpina și râu existau zone unde se strângea apa, ca niște mici lăcușoare, iar atunci când înghețau mergeam să jucăm hokey pe el. Luam niște crengi cu cap îndoit, foloseam un puc din orice, de la o bucată de lemn, la diverse bucăți mai ușoare din ceva materiale, ca atunci când ne loveam cu ele să nu ne doară.
Mai jucam Table, Șah, Dame, Remi și tot felul de jocuri pe hârtie (Avioane, Biscuitele, Punctulețe, Fotbal pe Hârtie, ȚOMAPAN – țări, orașe, munți, ape, plante, animale, nume, acesta fiind unul dintre jocurile care m-au antrenat la geografie, materie care a devenit preferata mea, dar și alt joc pe care-l jucam cu G.
De asemenea, Spânzurătoarea era un joc ce stimula bine mintea, ca jocuri pe hârtie, dar și Fazanul și Scrabble-ul, jocuri ce stimulau îmbogățirea dicționarului de cuvinte. La Scrabble devenisem chiar bun, o băteam și pe mama care era profesoară de română, dar și pe fratele meu.
Apropos de șah. Când jucam cu S aveam un tremurici, o emoție incontrolabilă, iar el îmi zicea că m-a apucat Parki (de la Parkinson :).
Iar în privința tablelor, am una dintre puținele amintiri frumoase cu bunicul (din partea tatălui) care mă bătea la table și-mi zicea că dacă vreau să-l bat, va trebui să dorm cu zarurile sub pernă. Și așa am făcut … lol (nu-mi amintesc să-l fi bătut).
O altă pasiune a fost colecționarea de surprize cu mașini, de la gumele Turbo. Ca să ne completăm colecția jucam barbut cu zarurile sau zarul (în spălătorie la 7).
De asemenea am fost pasionat de mizeriile de gume cu imagini Garbage Pail Kids. Și acum îmi vine în gură gustul acela de gumă veche în gură. Erau niște abțibilduri cu care mi-am umplut șifonierele.
Și bineînțeles, colecția de abțibilduri cu jucători de la Campionatul Mondial din Mexic 86. Acestea erau mai greu de completat și erau foarte valoroase pentru noi la vremea aceea.
Îmi amintesc când mergeam la cules de nuci, colindând toate aleile, străzile și bulevardurile, știam fiecare corcoduș sau zarzăr roșu (un deliciu, care de obicei era cules cel mai rapid). Mereu la început de an școlar, aveam degetele negre.
Una din amintirile pregnante este cea când m-am trezit pe la 6 dimineața și l-am chemat pe bunul prieten S să-mi tragă la poartă. Îl strigam … ăsta zombi, la 7 dimineața se uita buimac la mine, dar a venit.
Dintre jocurile cu mingea îmi mai amintesc „pătrățica„, „țările„. „rațele și vânătorii„.
Alte jocuri care-mi vin în cap: „pac – pac„, „țară țară, vrem ostași„, „hoții și vardiștii”
LINK 1 – HBO GO – prima lună gratis
LINK 2 – Desene3D
LINK 3 – Desene Faine