JURNAL DE BORD – VACANȚĂ ÎN ITALIA – Zilele 5 – 6 (Santa Domenica, Capo Vaticano 1)

ZIUA A 5-A – 6.10.2019 

SANTA DOMENICA – explorări suplimentare
CONTINUARE DIN ZIUA A 4-A

Zi urâtă și la propriu și la figurat … noaptea furtună, ziua nori grei și răcoare, iar tensiunile dintre noi au atins noi culmi, așa că am decis ca fiecare să-și petreacă ziua cum dorește, dar nu împreună. Și poate a fost mai bine așa că ne-am mai răcorit, fiecare în felul lui.

Eu am vrut să văd și alte plaje din apropiere de Santa Domenica și am mers către Formicoli, mai spre Sud, pe drumul spre Capo Vaticano. Am ajuns însă într-un punct mort din zona resortului La Playe. Apoi m-am întors și am vizitat și alte zone ale micuței, dar cochetei stațiuni – sătuc, Santa Domenica.

Cu această ocazie am avut tihnă să observ în liniște locurile, vegetația și am descoperit și primul copac cu rodii. pe care l-am văzut vreodată. Nici nu știam cum arată un astfel de copac. O mare parte din rodii erau coapte, crăpau de coapte ce erau așa că am strâns câteva. Unele rodii nu erau roșii în interior ci roz sau uneori chiar albe. Alea albe erau clar necoapte, dar cele roz erau bune.
Pe traseul făcut în acestă zi am descoperit mai mulți copaci cu rodii și am cules din fiecare 2-3 rodii. Am văzut că există și diverse sortimente. Unele rodii au o coajă roșie intensă, altele roz sau roz – gălbuie. În țară am fost mereu frustrat de scorul la rodii și am mâncat rareori, însă în Calabria sunt ca merele, pe toate gardurile. În schimb nu am văzut meri, pruni, peri, fructele atât de familiare din zona noastră.
Am mai văzut copaci cu Kaki, e plin de livezi de măslini, mulți palmieri, foarte multe specii de o frumusețe răpitoare, foarte exotici.
Totodată am remarcat potențialul de dezvoltare al locului. existând în continuare multe locuri virane, libere, pe malul mării, înconjurate de copaci imenși, grădini și livezi mari (adeseori înconjurate de gard, se vede și curentul tras până la poartă, pregătite de vânzare). Chiar există multe loturi de vânzare, potențialul locului fiind de excepție. Dacă era în România un astfel de loc ar fi fost principala atracție a țării, însă fiind în Italia, unde la fiecare colț de plajă dai peste peisaje de peisaje. având atâția mii de km de țărm spectaculos, se diluează treaba.
Tare mult mi-ar place să locuiesc într-o astfel de zonă. Măcar câțiva ani. Sau să vin cu o rulotă să-mi petrec timpul un pic aici, un pic dincolo.
Sătucul de vacanță Santa Domenica, este o îmbinare de vechi și nou, este destul de cochet și liniștit, un loc unde cred că ai putea să-ți petreci viața într-o tihnă binecuvântată.
Mi-am terminat plimbarea vizitând biserica (templul catolic cred) din localitate, un loc care se vede de departe deoarece are piramida cu ochiul în mijloc și se află în partea de sus a așezării.

 

ZIUA A 6 – A – 7.10. 2019 
– Plimbare către Capo Vaticano

 

Încă o zi ce se anunța cu ploaie. Însă deoarece în zonă chiar dacă plouă, vremea rămâne caldă, ne-am hotărât să ne aventurăm către Capo Vaticano, cu toate riscurile de ploaie. Ne-am luat pelerinele din plastic (care sunt ca niște folii transparente) și am plecat pe jos, pe un drum de aproximativ 7-10 km.

Ideea era să mergem cât mai mult pe plaje, să vedem și alte locuri, dacă e să mai venim vreodată acolo.
Ploaia ne-a prins fix la ieșirea din Santa Domenica, așa că ne-am adăpostit la super-marketul Conad, cel mai mare din localitate. Cu ocazia asta am văzut prețurile și ce are de oferit și l-am și filmat un pic.  Prețurile sunt la fel de mari ca și la supermarketul de lângă gară, însă are mai multe produse. Pe lângă zona magazinului, are și o zonă cu restaurant, gen împinge tava, unde găseai diverse salate (cam 3 euro/bol) și diverse tipuri de mâncare și pentru vegetarieni, undeva la 5-7 euro un meniu, dacă-mi amintesc bine.
După vre-o oră de așteptare în care ploaia nu a contenit ne-am hotărât să mergem chiar și așa, prin ploaie, către plajă, în zona Torre Marino, mai înspre sud-vest, deoarece știam că de la plaja Formicoli nu se poate trece mai departe spre Capo Vaticano.

Am ajuns mai întâi la o zonă veche, cu un fost far sau ceva, probabil, iar apoi am mers către zona Nuova Torre Marino, un resort impresionant, ca toate din zonă, pe care l-am străbătut în liniște, nefiind nimeni pe acolo.  Locul este ca o grădină botanică, plină de palmieri diverși, cactuși și multe alte plante exotice. O frumusețe.

Din cauza ploilor și a solului ciocolatiu din zonă, apa căpătase o culoare de kko, iar nisipul umed nu ne atrăgea să-l explorăm, așa că am decis să mergem pe șosea.

A plouat atât de tare, iar pe străzi erau niște șuvoaie maronii care acopereau o mare parte din carosabil, așa că de multe ori nu am putut să le ocolim și am trecut direct prin acestea, făcându-ne fleașcă în adidași și așa, încetișor, am ajuns la gara Ricadi, unde eram hotărâți să luăm trenul înapoi spre Santa Domenica, deoarece eram tare plouați (la propriu și la figurat).

Însă fix când am ajuns în gară, a ieșit soarele. Așa că am decis să explorăm un pic Capo Vaticano, să ne facem o idee unde ne vom întoarce a doua zi, căci se anunța soare și Capo Vaticano era clar un obiectiv de vizitat.  Însă nu am fi putut merge mai departe cu adidașii uzi așa că ne-am pus pantofii de plajă și înot și ne-am felicitat că am avut inspirația să-i punem în bagaj.

În gară o cățelușă neagră înfometată și foarte prietenoasă (o puiandră) ne-a întâmpinat de fiecare dată când am revenit în acea gară. Și nu am mai văzut un câine care să mănânce orice, până și fructe. Dacă locuiam în zonă, o luam la noi, așa era de frumușică și iubitoare.

Capo Vaticano nu are gară, iar trenul trece practic printr-un tunel, pe sub stațiune, dar nu oprește acolo, așa că sunt cam 20 de minute de mers pe jos din gara Ricadi spre Capo Vaticano (aviz amatorilor).

Capo Vaticano este amplasat cu aproximativ 50 de m mai sus decât restul falezei din zonă. Deci, dacă în zona Tropea – Santa Domenica – Formicoli – Torre Marino, faleza este undeva între 40 și 60 de m deasupra mării, la Capo Vaticano, ajunge la 110 m. Deci este ca un fel de peninsulă – creastă cu vedere în toate direcțile , iar odată ajunși în primul punct de belvedere, se deschide un orizont larg, un golf imens, de unde se vede până în Sicilia.

Am mers mai întâi prin partea de sus, explorând strada principală spre far și apoi am coborât faleza abruptă spre plajă. Eu personal aș fi vrut să văd stâncile celebre din capăt, însă ne-a cam dispărut din nou cheful la toți în urma altor discuții tensionate care s-au finalizat cu mine care din greșeală i-am dat telefonul soției pe jos, iar acesta și-a spart ecranul, un telefon scumpuț și relativ nou. Însă din fericire, deoarece avea o folie de sticlă de protecție deasupra, ecranul principal deși are 3 crăpături mari, încă poate fi utilizat (un ecran nou de Samsung A7 costă vreo 500 de lei din ce am înțeles). Deci supărare mare …

Așa cum ziceam, poți să fii în paradis, însă dacă nu ai starea interioară să te bucuri și mai pățești și niște chestii ți se diminuează mult din bucurie, din entuziasm. În fiecare zi a existat ceva care să ne tulbure, să ne scadă din elan.  Parcă era un arhonte care-și băga coada 🙁

Așadar, am explorat doar jumătate din plaja de la Capo Vaticano, partea din stânga cum te uiți către vest, sperând că poate a doua zi să avem timp să explorăm și cealaltă plajă. Nu a fost să fie și voi explica asta mai jos.

În spatele meu se vede creasta ascuțită a uneia dintre stâncile din Capo Vaticano

Plaja e parțial stâncoasă, parțial cu nisip, iar zona cu nisip are și locuri cu nisip fin, plăcut pentru talpă, însă în zona stâncoasă, granulația acestuia crește. Deci jumătate din plajă e perfectă pentru scufundări, apa fiind cristalină și de un turcoaz ireal.

VEDEȚI MAI JOS, FILMATE, plimbările din această zi din Capo Vaticano și de pe plajă

Există și drum de coborâre cu mașina spre plajă, în zonă fiind amenajate mai multe parcări improvizate (drum pe care ne-am și întors la gara din Ricadi).
Toată zona e plină de hoteluri și resorturi, unul lângă celălalt, de o frumusețe fantastică.
Stațiunea era plină de pensionari nemți în special. Și în Santa Domenica și în Tropea i-am văzut, dar Capo Vaticano, era plin. Așa locuri să-ți petreci pensionarea în extra-sezon, mai da … Asta da respect arătat pensionarilor. Oameni liniștiți, se vedea pe fața lor că erau bucuroși și aveau o viață tihnită.
Cu trenul din Ricadi faci 4 minute, o stație, către Santa Domenica. Mi s-a părut incredibil să mergi doar 4 minute, iar noi pe jos am făcut vreo 2 ore.  Am mers un pic cu frică, deoarece gara din Ricadi nu are stație de bilete (nici cea din Santa Domenica nu are), iar aplicația online de cumpărat bilete nu funcționa, deoarece am așteptat până în ultima clipă să achiziționăm biletele. De aceea este bine să vă cumpărați biletele cât mai din timp, nu știu cu cât timp înainte.

Mai erau și niște pensionari nemți în aceiași situație și am glumit cu ei, zicând că dacă vedem controlorul, mergem în direcție opusă și poate în 4 minute nu ne vor prinde. Am râs un pic crispați cu toții, însă nu a fost cazul, nici la venire nici la plecare. Pe traseul de o stație între Santa Domenica și Ricadi, nu a venit niciodată controlul, în cele 4 dăți când am mers pe acest traseu.

P.S. Mulțumesc soției Camelia că mi-a permis să folosesc o parte din pozele și filmările făcute cu telefonul ei.

VA URMA …  Zilele 7 – 8 , final de vacanță.

Author: Stefan Mihai

https://calatorinmatrix.ro/despremine/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *